Lifelong Learning Programme

This project has been funded with support from the European Commission.
This material reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein

Also available in:

Experiences

Training > Experiences

Personal Experience

back to the list

Pana la urma e despre iubire

Erika Hijkoop
Language: Romanian
Country: Romania
Typology: health care professionals
Text:
Doamna R. depune propriul ei dosar la Centrul nostru de ingrijire. Ea este prima persoana care depuna o cerere pentru cazare pentru ea insusi. De regula vine cineva din familia sau cineva din cercul de cunustinte. In urma cu cativa ani doamna R. viziteaza o prietena, care este ingrijita pana la sfarsitul vietii in centrul nostru. Doamna R. ajunge intr-o situatie cu o boala incurabila si isi aduce aminte de centrul de ingrijire unde fusese candva cazata prietena ei. Ea aduna hartiile necesare si vine intr-o zi cu fiul ei la centru si depune cererea pentru cazare. Dosarul este aprobat si asteptam hotararea doamnei R. Stabilim ca in momentul in care doamna R. hotareste ca a venit momentul in care doreste sa vine, atunci ne va anunta. Vreo doua luni mai tarziu vine acel moment. Ne suna fiul si, din intamplare, sau nu, este un loc liber. Doamna se cazeaza si in scurt timp se acomodeaza. Atmosfera din casa o face sa se simte ca acasa. Ea mai vorbeste la telefon cu fratele ei, care locuiste in strainatate, si care nu intelege de ce nu mai vrea sa stea acasa. Ea explica ca acum se simte acasa. Isi exprime dorinta sa mai aduce ceva lucruri de acasa. Asa se intampla ca intr-o zi unul din asistenti medicali se straduie sa bombardeze ceva gauri intr-o perete ca sa fie agatate cateva tablouri de ale doamnei. Viata doamnei este imbogatita cu multe relatii frumoase. Si aceste relatii se mentin si in aceasta perioada mai dificila in viata ei. Doamna are multi prieteni. Prieteni adeverati. Un grup de 6 doamne vine destul de des la ea in vizita. O zi mai speciala este ziua de nastere a doamnei R. Si celalalte doamne din salon au parte de aceasta mica petrecere cu sucuri si prajituri. Ii place doamnei sa stea de vorba si are abilitatea de a vorbi cu fiecare la nivelul lui. Mai ales in turele de noapte asistentele si infirmierele gasesc timp sa mai sta de vorba cu ea. Cu mine vorbeste mult despre copilaria ei, despre primele ei intrebari despre credinta si despre sensul vietii. Descoper ca ii place poezia, si ma obisnuiesc sa listez fiecare zi inainte de a pleca acasa o poezie. Uneori vorbim a doua zi despre aceasta poezie. Din ce in ce vorbeste mai mult despre motivele de care crede ea ca trebuie sa treaca prin aceasta boala. La un moment dat imi spune o revelatie primite de la Dumnezeu la noi in centru. Doamna are si un parinte spiritual, un preot care o viziteaza. Ei se cunosc de ani de zile. In centrul vine din cand in cand o echipa de la un salon de infrumusetare. Chiar daca are destul de multe dureri, doamna reuseste sa stea in sezut si frizerul reuseste sa o tunda in pat. A doua zi zice doamna: “m-am simtit o doamna”. Doamna este singura beneficiara pana in momentul de fata care a observat ca in centrul nostru nu sunt oglinzi. Si chiar apreciaza faptul, il considera destept. La propunerea doamnei psiholog fiul doamnei aduce ceva poze personale. Cu ajutorul pozelor doamna povesteste despre viata ei, despre sotul, copilul, nepotul, prietenie razboiul, samd. Deseori ea ajunge la un moment in care zice:” si e totul despre iubire” si gestioneaza un cerc mare cu mainile ei. Se lupta cu boala si se lupta cu moartea. La inceput este hotarata sa isi mai serbeze ziua ei de nastere. Si reuseste. Dar in ce in ce boala se agraveaza. Din ce in ce are mai mult nevoie de aparatul de oxigen. Si din cand in cand delireaza. Este hotarata sa traiasca pana cand vine nepotul din strainatate. Dar pierde lupta cu boala. S-a temut mult sa nu moare sufocat. Pana la urma trece in liniste in lumea celalta. La inmormantarea mergem cativa din echipa. Preotul tine o slujba frumoasa in care vorbeste mult despre viata profesionala si personala a doamnei. Un moment emotional este cand una din prietenele doamnei vine la noi, si, cu lacrimi in ochi, ne multumeste pentru ingrijirea noastra deosebita si personala. Din cand in cand mai vine baiatul doamnei si le viziteaza pe doamnele din salon in care a stat mama lui. Mai aduce si pomana de sufletul ei. Dupa decesul doamnei ne vine ideea sa lasam un caiet la usa in care apartinatorii persoanelor ingrijite pot lasa o impresie scrise. Doamna R. ne a dat multe lectii de viata. Dumnezeu sa o odihneasca.


Your comments are welcome.
Fill the form and click "Send message".

PASSWORD (*required)

NAME (*required)

COUNTRY (*required)

TYPOLOGY (*required)

Message