Lifelong Learning Programme

This project has been funded with support from the European Commission.
This material reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein

Also available in:

Experiences

Training > Experiences

Personal Experience

back to the list

Povestea Mihaelei

Amarii Manuela
Language: Romanian
Country: Romania
Typology: health care professionals
Text:
Mihaela, in vîrstă de 74 de ani, locuieste intr+un mic orasel de provincie. A fost diagnosticata cu cancer de sin in urma cu un an de zile, a suferit o masectomie, urmeaza chimioterapie, se deplaseaza lunar in orasul capitala de judet. La inceput i-a fost f. greu, acum s-a obisnuit, ii mai este rau dupa tratament, dar se bucura ca nu si-a pierdut parul. Considera ca a avut „un noroc”, pentru ca in spital s-a ocupat de ea un nepot, care este medic si care a supravegheat-o indeaproape, atit la operatie cit si dupa aceea, a fost alaturi de ea. Si acum, se simte protejata pentru ca lumea de acolo stie ca este matusa lui. Este vaduva de 2 ani, sotul sau a decedat dupa o indelungata suferinta, a fost multi ani bolnav, dupa ce suferise un atac vascular cerebral. Constantin, asa il chema, a luptat cu degradarea fizica, mentala, cu starile de neputinta; s-a miscat din ce in ce mai greu, a vorbit din ce in ce mai greu, s-au inteles din ce in ce mai greu. In toti acesti ani a avut grija de el, tratamente, medici, starile lui de criza, furia si nemultumirile lui date ca nu mai era cum a fost odinioara, un om activ, care se ocupa de treburile casei, iesea cu copiii din bloc la padure, care citea foarte mult si comenta evenimentele zilei. Mihaela a avut un singur copil, un baiat, Viorel, inginer, recasatorit a treia oara, de prima nevasata divortase, a doua murise iar a treia „se tinuse de capul lui toata viata”, care locuia departe si care venea sa ii vada o data, de doua ori pe an, in concediu si la sarbatori, in special de Craciun. Se baza pe el la nevoie , desi cu noua lui nevasta nu se intelegea prea bine, nu ii placea cum avea grija de fiul ei. Avea si o nepoata, Irina, de la fiu, pe care o crescuse de mica, studenta, cu care se vedea lunar, dar vorbeau aproape zilnic la telefon si care era „sufletul lor”. Cit a fost sotul bolnav s-a ocupat singura de toate treburile casei, de cumparaturi, de administrarea pensiei, cu platile la intretinere, cu ce mai era de rezolvat. Avea si ea probleme, cu inima, este hipotensiva si crede ca are si un inceput de diabet, caci ii plac prea mult dulciurile, dar i-a fost frica sa-si faca analizele. Nu intelege de ce s-a imbolnavit, nu a facut niciun exces toata viata ei si nu a facut niciun rau nimanui. Acum se simte bine, si-a reluat treburile de la capat, se gindeste ce s-ar fi intimplat cu sotul ei, cine ar fi stat cu Constantin daca mai traia iar ea era prin spital, probabil ca Viorel si nevasta acestuia. Isi ocupa timpul toata ziua, primeste vizite, are vecini, prietene, rude, nepoate, nepoti, nu exista zi in care sa nu ii calce cineva pragul. Crede ca „raul a trecut” si va lupta cu boala caci vrea sa-si vada nepoata maritata „si la casa ei”.


Your comments are welcome.
Fill the form and click "Send message".

PASSWORD (*required)

NAME (*required)

COUNTRY (*required)

TYPOLOGY (*required)

Message