Lifelong Learning Programme

This project has been funded with support from the European Commission.
This material reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein

Also available in:

Experiences

Training > Experiences

Personal Experience

back to the list

Cand cauti un medic si gasesti un prieten

Sebastian Raileanu
Language: Romanian
Country: Romania
Typology: patients and relatives
Text:
Ma numesc Sebastian si am 23 de ani. E ultima mea zi de spitalizare si am senzatia ca ma intorc acasa cu un castig. Am castigat o noua incredere in oamenii din spital. Nu ma aflu la prima mea internare, de-a lungul timpului am mai avut de a face cu personalul medical. Si, in general, am plecat din spital cu impresia ca am beneficiat de servicii medicale. Medicul si echipa lui au fost prestatori de servicii medicale, adica isi fac treaba si incearca sa nu de-a curs frustrarilor acumulate in acest sistem. Respect rece, atitudine profesionala, treaba facuta cum trebuie... Rareori pleci din spital si iti spui ca ai cunoscut un om caruia ii pasa, care ti-a inteles problema si felul in care ea iti influenteaza viata. Pentru ca, chiar daca asteptarea noastra este ca medicul sa „isi faca treaba”, adica sa isi puna in practica abilitatea pe care e cerificat sa o desfasoare, totusi, noua, pacientiilor, nu ne place sa fim redusi la dizabilitatea noastra. Suntem oameni intre oameni, indiferent de context. Si, asteptam sa ni se dea de inteles ca dizabilitatea noastra a fost integrata din aceasta perspectiva, a omului care se confrunta in viata sa cu o problema de sanatate. De multe ori mi-am dorit sa exprim acest lucru, dar medicii nu au timp sa reflecteze. Te aud, iti zambesc si iti raspund evaziv. Am intalnit de data aceasta o studenta care incearca sa puna in aplicare niste teorii care vin in sprijinul pacientilor prin stabilirea unei unei legaturi medic-pacient bazata pe comunicare si intelegere. E minunat sa intalnesti omul din spatele profesiei, asa cum mi-ar placea sa cred ca e minunat sa descoperi omul din spatele bolii. Nu este timp de asta pentru medici, inteleg. Sunt suprasolicitati si incearca sa isi rezume activitatea la esential. Dar, pentru mine conteaza sa mi se ofere incredere. Si pentru asta, am nevoie sa imi privesc medicul in ochi. Sa-i vorbesc deschis si sa ma asculte, sa de-a dovada ca imi intelege dificultatea. De data asta am venit in spital cu o dubla problema: una somatica si una psihologica, ambele factori pentru dificultatea mea de a respira. Am banuit de la inceput si ceea ce am mai citit mi-a confirmat faptul ca respir mai greu nu numai pentru ca sunt alergic ci si din cauza unor probleme familiale din copilatrie, care m-au marcat afectiv. Dar, recunosc, nu am recunoscut niciodata la medic ca as avea vreo problema de acest gen. Cand sa fac asta, in ce context? In niciun caz cand medicul ma priveste de sus, grabit, pentru ca trebuie sa completeze o fisa si sa-mi recomande un tratament. Asa ca am mers mai departe cu tratamentul pentru alergie si, pentru ca si-a facut efectul am ignorat celalt factor care ma supara. In niciun caz, nu as fi mers sa ma tratez la psiholog. Am vazut de data asta cum ajuta sa fii asigurat ca esti ascultat, ca omul din fata ta a gasit ragazul si il pune la dispozitia ta. Da, am o problema psihologica, imi spun si o recunosc, in sfarsit. Am ignorat-o ca pe un bazait suparator, de la care am vrut mereu sa-mi distrag privirea. Insa, bazaitul asta ignorat de mine s-a cumulat si mi-a creat reale dizabilitati. Si il mentionez acum pe cel medical, deoarece tratamentul nu isi mai facea efectul si mi-a creat dificultatile respiratorii. Dar, m-am bucurat sa dau ochi in ochi cu punerea pe roate a unei noi abordari medicale a pacientului, pe care o incurajez, ma proclam definitoriu in favoarea ei. Ca oameni, avem nevoie de ea.


Your comments are welcome.
Fill the form and click "Send message".

PASSWORD (*required)

NAME (*required)

COUNTRY (*required)

TYPOLOGY (*required)

Message